Un punct. Atat a reusit Steaua aseara in meciul contra Fiorentinei. Este un punct mare, un punct muncit si pe care Steaua il merita cu prisosinta. Se putea mai mult, este adevarat. S-a si vrut mai mult, caci toti avem dreptul sa visam. Dar atat a iesit, un 0-0 si Steaua s-a intors din Italia cu un punct. Sau, daca este sa fim de acord cu Goian, Steaua a pierdut doua puncte.
Am vazut aseara o stea mai stralucitoare, mai puternica si cu mai mult tupeu, decat in meciul lui Bayern. Cu Radoi pe teren, cu o aparare beton, formata din Ogararu, Ghionea si Goian, ros-albastrii au reusit sa blocheze majoritatea atacurilor lui Mutu si Gilardino. A fost un duel interesant cel dintre Ogararu si Mutu, colegi la Nationala, din care castigator a iesit stelistul. La mijloc s-a vazut ca Radoi este unul dintre cei mai importanti jucatori ai Stelei. El si cu Lovin s-au descurcat admirabil in fata jucatorilor italieni si au dat o mana de ajutor importanta la obtinerea egalului.
Si totusi, nu toate au fost bune si frumoase. Steaua inca sufera in atac. Avem jucatori de valoare, dar inca le lipseste curajul si poate ambitia. Semedo a ratat ocazii importante caci s-a blocat mereu in fata portii. Dayro inca nu reuseste sa fie ceea ce asteptam toti de la el. Stancu a fost sters si a parut depasit de situatia in care s-a aflat.
Si, totusi, per total a fost bine. Cu plusuri si minusuri evidente, Steaua a jucat bine si a obtinut un punct, primul din acest sezon al Ligii Campionilor. Insa ramane un regret: pe cand un gol in Liga Campionilor? Poate in dubla cu Olimpique Lyon.