Toata suflarea fotbalului romanesc si nu numai a vuit zilele trecute de protestele suporterilor timisoreni. Banatenii au incercat prin toate metodele posibile sa isi arate iubirea fata de echipa locala, de la proteste in strada, de unde a luat nastere libertatea si democratia noastra de astazi, la bannere afisate la meciuri. In demersul lor au fost sustinuti si de suporterii altor echipe din tara si strainatate.

Credit foto: Andreea Oance

Deasemenea cred ca toata lumea isi aduce aminte de acel protestant de la meciul echipei nationale a Romaniei cu selectionata Insulelor Feroe.Numele acelui protestant este Bogdan Herzog, un timisorean in varsta de 34 ani, care a povestit pentru violamania.ro motivul protestului sau tocmai in Insulele Feroe.

“Am 34 de ani şi nu stau în galerie”

“De mic copil am fost la stadion, iar în 1980 am fost la primul meci al Politehnicii Timisoara. Am 34 de ani şi nu stau în galerie. M-am dus pentru a protesta, dar in subsidiar si pentru a atrage atentia asupra evenimentelor de aici. Daca cei de la FRF nu vor să informeze FIFA si Europa despre ce se intampla la Timisoara, suntem nevoiti sa o facem singuri”

Timisoreanul care detine o firma de consultanta povesteste ca s-a decis sa intre pe stadion chiar atunci si ca nu a fost nimic premeditat.El facuse doua bannere identice cu inscriptia “Justice for Poli” (”Dreptate pentru Poli”).El mai spune: “Mi-am dat seama ca mesajul de pe gard ramane cel mult intr-o poza, dar cand au loc incidente mai semnificative, sunt mult mai bine observate. Am intrat pe teren, am asteptat momentul sa fie meciul intrerupt, sa se facă o schimbare, pentru a nu avea probleme cei din Feroe, care sunt niste oameni extraordinari. Am vrut sa ma duc la arbitru sa ii duca mesajul la observator, ca sa inteleaga toti ca protestul nu era împotriva celor din Feroe, ci impotriva FRF“.

Bogdan Herzog spune deasemenea ca feroezii vor informa FIFA despre protestul sau si al timisorenilor : “Am fost dus la Politie, unde acei oameni au stat cu mine o ora si jumatate, pentru ca au vrut sa inteleaga pentru ce prostestez. Le-am spus ca scopul meu si al tuturor timisorenilor e sa recastigam palmaresul, iar ce am facut eu e doar un pas pentru a atrage atentia asupra acestei probleme. Cei de la Federatia de Fotbal din Feroe vor face o notificare la UEFA pentru a le arata celor de acolo ca protestul nu era indreptat contra lor, ci contra FRF.Daca cei de la FRF au vrut sa musamalizeze ce se intampla în tara, acum UEFA va afla cu siguranta datorita feroezilor.[...]Am iesit de pe teren si am lasat mesajul acolo pentru ca nu am vrut sa ma dau in spectacol, nu asta am urmarit.”

Pe internet circula tot felul de filmulete si de mesaje ale suporterilor timisoreni.Mai jos sunt prezentate doar cateva din acestea:

Invataturile unui tata polist catre fiul sau.
Intr-o seara a inceputului de toamna, un copil si-a intrebat tatal:
“-Tata, ce se intampla la Timisoara? Am vazut la televizor lume in strada, multe fulare violete, am auzit strigate … e revolutie iarasi?”
“-Ei, fiule, … ” spuse tatal oftand adanc, “e o poveste lunga. Chiar vrei sa o stii pe toata?”
“-Da, tata, vreau sa imi povestesti, sa inteleg. In plus, maine e vacanta , asa ca pot dormi pana tarziu.”
“-Bine, asculta. A fost odata ca niciodata un oras frumos, “orasul florilor” ii spuneau, cu oameni civilizati si iubitori de fotbal, care si-au dorit o echipa - care sa fie acolo, sus, in frunte. In 1921, au infiintat o echipa care sa le reprezinte orasul si pasiunea si au numit-o sugestiv - Politehnica Timisoara. S-au gandit si la culori, si au decis sa fie alb-violet (albul care simboliza puritatea, iar violetul - culoarea regala). Ca orice destin de pe lumea asta, au avut si bune si rele - au castigat doua Cupe ale Romaniei, au si retrogradat, dar au si jucat de la egal in cupele europene cu Celtic Glasgow, Atletico si Real Madrid.”
“-Si? … Stai, nu-mi spune. Au castigat campionate, cupe europene si au trait fericiti pana in zi de astazi, nu?”, intreba copilul curios.
“-Nu, fiule, nu.” , raspunse tatal cu un mormait blajin, in timp ce cutele de pe frunte pareau ca se adancesc.
“-Atat de mare a fost iubirea pentru aceasta echipa, incat oameni de toate varstele veneau cu zecile de mii la stadion, cantand si incurajand-o - era cea mai frumoasa si civilizata galerie din tara. Nu au castigat titluri si cupe europene, dar au adus multa bucurie in sufletul oamenilor prin evolutii bune cu echipele mari si antrenori care au muncit mult pentru gloria orasului. Intr-o buna zi, cineva a decis sa se renunte la culori si palmares si sa nu se mai numeasca . Atunci, intregul oras, in numele onoarei si dreptatii, a iesit in strada, preferand sa infrunte cu demnitate acel moment si sa nu renunte la principiile si idealurile lor.”
“-Si, au reusit sa faca acest miracol, sa isi pastreze idealurile?”
“-Nu stiu daca au reusit, dar tu trebuie sa inveti ceva din asta - sa fii cinstit, sa pretuiesti adevarul si sa ai onoare, pe care s-o aperi orice-ar fi. Niciodata sa nu ii lasi pe cei slabi si fara credinta sa te amageasca si sa lupti pentru ceea ce crezi.”
“-Promit, tata, iti promit ca asa am sa fac, mereu.”
Imaginile cu oamenii in violet continuau sa se deruleze haotic, anuntand cifre de participare diferite si titluri ce incepeau cu “breaking news”. In sufletul lui de copil, intelesese cuvintele tatalui sau. Invatase ceva pentru totdeauna. O farama de constiinta infantila ii spunea ca isi va aminti mereu spusele tatalui. O lacrima isi incepea aventura pe obrazul sau, inca neincercat, dar fu oprita de mana calda a parintelui.
“-Hai sa mergem la culcare. E tarziu” spuse el, trecandu-si mana prin parul copilului si strangandu-l la piept. “Miracolele exista, trebuie doar sa credem in ele.” Forza Poli Timisoara!”